Sunt o observatoare analitica si-mi place sa cred ca dupa o perioada mai lunga sau mai scurta de timp dau verdicte care nu sunt departe de adevar.
De vreo doua ori in viata (atat imi amintesc acum) mi-au trebuit ani sa prind un fir lamuritor .Prima data era in liceu. Era una dintre profe ,in jur de 30 de ani ,nume polonez , ea preda engleza ("preda" era un fel de a spune, din cauza comoditatii ei eu nu stiu acum engleza cat mi-as dori) ,era uratica , dar ceva ma fascina la ea .O priveam minute in sir in timp ce ne povestea ceva si nu descifram ce ma atragea. Poate era larghetea opiniilor ,poate sarmul cultivat si un pic cosmopolit ,poate curajul ei de a ne pune 4 ani note din burta intr-un liceu elitist .S-a dus liceul ,au trecut anii ,uitasem de asa-zisa mea manie cand a aparut o noua" victima":o doamna cam de varsta mea ,maritata cu un tip sturlubatic ,cu o fata imobila, o voce cu inflexiuni moi , usor sterse , cochetuta spre clasic ,asezata cuminte de-a dreapta sotului parca parandu-i gogomaniile. Viata a facut sa ne intalnim destul de des in ultimii 10 ani si n-am incetat sa adun in acest interval informatii ,aluzii ,observatii care mai mult m-au incurcat...
O zi frumoasa de vara in care ma intalnesc absolut intamplator cu cateva colege de liceu .Amintiri ,,glume ,nostalgii, rememorari, nume uitate :"ce mai face X?,"indraznesc eu .Tacere ,nimeni nu stia nimic .Insist .Exasperare :"ia mai lasa-ne cu aia,! era asa de interesanta ca nici nu ne-o mai amintim..."
Deunazi ma intalnesc cu un prieten cu apucaturi psihologice si , dintr-una intr-alta, ajungem sa vorbim despre Y.:"interesanta tipa,"zic eu,"ei,as,o aia,.o oarecare",mi se raspunde.
Morala :Cred ca doua experiente de acest fel imi ajung sa inteleg ca nu vedem toti acelesi nuante ale culorilor :unii sufera de daltonism ,altii vad bacovian ,ceilalti vad sepia ,vad rubensian sau murchian, iar ultimii sunt orbi. Eu? Ma apuc sa desenez portrete -robot!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu