Dileme Culinare Hibernale

     Masa indestulata la romani: nelipsita salata boeuf cu maioneza sclipicioasa peste care troneaza milenar omul de zapada rupt din mediul lui natural si tinut in caldura casnica,friptura de porc(gratarul) rumenita mestereste in fata/spatele blocului,al carei iz adulmecator a patruns viclean in papilele gustative ale vecinilor,balcoanele cu rufe proaspat spalate si hainele parfumate ale trecatorilor grabiti,sarmalele gemene tipandu-si dorinta de eliberare din foile acrite de viata ale verzelor depresive si imparatescul tort ,alt fel in fiecare an,sedentar si plictisit pe platoul mostenire de familie,satul sa fie mereu ultimul la masa,agasat de bulele vigilente ale sampaniei care vestesc noul an.
     Meniul preferat sau impus de sarbatori?Legile nescrise ne indeamna linear spre cele de mai sus.Ruralul aduce vesnicia culinara ca o conditie a atingerii vesniciei edenice.Eternele si simpaticele babe ale fiecarei ulite sarjeaza traditiile mostenite in dauna preturilor mari la colebil,porcul injunghiat de ignat cere sa-i fie respectate porcariile...Urbanul mai trage snob chiulul curtand un curcan cu aere de paun.,amestecand spasmodic dulcegarii glicemice cu fructe exotice si sosuri extravagante intr-o simfonie a simturilor zapacite de atatea impulsuri .
     Fanatism culinar sau political corect nationalist?Toate combinatiile relationale verbalizate venite fie din media ce ne trimite didactic spre traditii,din anturajul feminin care schimba retete,corecteaza esecuri culinare ,transfera idei geniale verificate de stomacurile preopinentilor,consiliile rapide de familie ,in care privirile apoase ale masculilor casnici pot fi imblanzite doar de meniul traditional,toate acestea asadar sunt sceptice, usor ironice,blazate sau inchizitoriale daca e vorba de alt meniu.Atunci vox populi devine patriotarda si revarsa spre nefericitii indrazneti bulionul autohton al pierderii identitatii de neam,tara si indigestie nationalista.
      Drumul spre supermarket sau impacarea anuala cu rudele de la tara?E vremea sa te hotarasti:ori iei drumul supermarketului nou din orasul tau unde te incolonezi cuminte de-a lungul rafturilor de pe care te privesc impersonale toate victimele poftei tale hiperbolizate ,tu incercand zadarnic sa adulmeci un miros cunoscut ,un dram de demnitate a razboinicului care vaneaza pentru tribul lui,te lasi dominat de forta multimii masculine care te impinge potmodernist spre casiera(tu care visai la o vinatoare de ..orice)sau te asezi la fel de cuminte in coloana masinilor ce redescopera anual turismul rural cu experienta de neuitat a executarii fara mila a godacului obez in gura caruia va ajunge in final un mar,cu vizualizarea uneori participativa a drumului milenar al porcariilor de la origini pana la stomacul tau,cu zgomotoasele si sfatoasele dezbateri intre vanatorii de ocazie asezonate cu tuica fiarta si cu celebra pomana a porcului (un fel de thanksgivingday autohton ,),toate curmate brusc de hotararea de a ta intoarce la civilizatie si la vecinul de sus care ,sub influenta dulce a vinului de tamaioasa, a binevoit sa te inunde...
      Ma feresc de o concluzie personala,iar voua ,dragii mei gurmanzi,va urez ca noul an sa va aduca pe masa ce privelisti culinare visati  cu ochii,nasul sau gura,intelepciunea si indemanarea bucatarului biblic,rafinamentul gustativ care sa va duca spre adevaratul eden culinar precum si toleranta pentru gospodina care,intr-un exces de zel matern,va aduce in fata o reteta ce incepe pe pg45 si se termina la pg146.Pofta buna!