Locuitoare in Isarlik

          Nu-mi place orasul in care traiesc.Orice s-ar intampla intr-un viitor mai mult sau mai putin indepartat nimic nu-mi poate schimba impresia ca e un oras de evitat,in care m-as stabili numai daca as fi nevoita.
          Multi localnici get-beget invoca vremurile interbelice in care celebra arhitectura in forma de farfurie a centrului ar fi dat un oarecare farmec targului preponderent negustoresc .Apropierea  Dunarii si padurile din jur au adus aici pe Sadoveanu ,mare amator de vanatoare si amoruri giurgiuvene Comunismul a distrus insasi bruma de atractie si frumusete ce mai ramasese urbei dupa razboi .Colosii industriali au ademenit suflete zburdalnice de prin toata tara si astfel orasului i-a aparut un cartier nou,Tineretului.unde si azi se aud dulci accente moldovenesti .Orasul era astfel un fel de Turn Babel  ,ca toata tara dealtfel.
         Azi  orasul e aproape mort ,locurile de munca limitate ,e incredibil cum pot unii oameni sa supravietuiasca in conditii de saracie maxima .Stirea ca e cel mai sarac oras din tara ne sperie ,ne ingrijoreaza si pe unii ii face sa ia drumul pribegiei .Ca in orice oras romanesc ce se respecta avem si noi baronii nostri si propriile scandaluri ce ne propulseaza ca stire de interes national. Asa mai aflam si noi ce se mai intampla chiar sub nasul nostru si de care n-avem habar.
       Clima aici e minunata:vara e cod portocaliu un sfert din timp si esti pandit permanent de canicula, iarna bate crivatul care rade tot intre capitala si noi ,iar primavara si toamna ,asa ca sa nu ne plictisim ,suntem cu ochii pe Dunarea ce ne poate transforma in oras subacvatic .Totul e nemaiintalnit: si despaduririle,si seceta similara cu a Baraganului ,si inexistenta unei faleze a Dunarii ,si parcul creat la marginea orasului,si griul blocurilor comuniste si imposibilitatea oamenilor de a iesi din starea de amorteala specifica unui targ de la Portile Orientului.
       Cum se intrevede perspectiva unui Isarlik barbian ,o lume pestrita si zgomotoasa ,uratita si primitiva, marcata de saracie si smecherie deznadajduita in secolul XXI?