Amintiri din viitor

       Mi-ar fi placut sa ma nasc la inceputul secolului XX.
       Simt o anume afinitate cu tot ceea ce inseamna acei ani ,de la literatura la momente istorice  ,de la filosofia de viata la vestimentatie , de la gastronomie la deschiderile culturale. Atunci modernitatea incepea sa infloreasca ,oamenii se grabeau sa traiasca intens o viata noua construita chiar de ei .Cred ca e un sentiment covarsitor sa construiesti in timp ce traiesti ,sa ai sentimentul utilitatii tale ,sa te faci folositor tie dar si celorlalti, sa lasi ceva in urma ta in sensul achilean al cuvantului, sa -ti creezi propria glorie.
      Mi-ar fi placut sa fiu contemporana cu Proust (mai degraba decat cu Cartarescu), cu Brancusi (mai bine decat cu Sabin Balasa) ,cu Maria Tanase (mai convenabil decat cu Mirabela Dauer). M-as fi simtit mai implinita asistand la suetele cosmopolite de la Capsa decat sa ma isterizeze talk-show-urile anteniste ,as fi respirat cu placere indoita aerul micului Paris bucurestean cu lumea atat de pestrita si de asezata ,as fi colindat Calea Victoriei in cautare de chilipiruri negustoresti si m-as fi oprit epuizata fie pe bancile primitoare ale Cismigiului  ,fie la o cofetarie la Sosea privind amuzata bataile cu flori .Cat de accesibil parea luxul ,cat de apropiata cultura vestica ,cat de umane apropierile fizice! Traditiile care veneau dintr-un veac oriental cu negustori ambulanti si chefuri de pomina se ingemanau sensibil cu micile automobile aduse din strainatate si cu cochetele case de moda ce cultivau gusturile rafinate ale noii protipendade.
    Peste toate s-a asezat praful uitarii ,comunismul de o viata de om a nivelat tot si a epuizat un popor incapabil inca sa se regaseasca pe sine .Observ acum unele incercari de -a renaste spiritul trecut :conferinte la Ateneu despre romanismul uitat ,baluri tematice ale unei false elite catapultata in inalta societate nu de nobilii strabuni ci de marimea contului si pozitia politica ,tendinta de intoarcere la valorile interbelice (culturalizare,fineturi mondene,romgleza ,cercuri inchise de incurajare a artelor)...
    Pacat ca intr-un decor ce ar putea sa semene cu ce ne dorim oamenii sunt cei care strica bonton-ul .Fauna care populeaza mondenitatile ,unele arte, viata publica ne intoarce nu in interbelic ci la 1800 .Degeaba tanjesc dupa eleganta unor gesturi ,dupa stilistica unor epistole  ,dupa seninatatea unor dupa-amieze cu ceaiul de la ora5, dupa feminitatea studiata a hainelor stradale ,azi ma simt neputincioasa si dezorientata si contrariata si ...
    N-am incheiere ,doar o mica speranta ca istoria este ciclica.