Dorul de tine...

       Dorul este un sentiment nu numai greu de definit cat mai ales greu. Greu de dus, de invins, de resemnat.
      Dorul inseamna gandirea cu placere la fiinta iubita dar departata, inseamna sa-ti doresti ruperea distantei macar cu gandul daca nu cu fapta, optimismul privirii mentale aruncate cu nesat peste timp si spatiu.
     Dorul inseamna atat de multe trairi peste care troneaza duiosia, topitul inimii de dragul celui aflat in alta parte decat tine, o netarmurita mila ca nu-i esti aproape sa-l ajuti, sa-l ocrotesti, o mare ingrijorare ca e acolo singur , fara sprijinul tau.
    In dorul de celalalt omul invata sa se cunoasca pe sine, invata sa fie tandru, atent cu emotiile transmise delicat de celalalt, invata sa inteleaga si se intelege si pe sine.
    Prin dor fiecare dintre cei doi realizeaza un fel de atractie unica, e singura data cand bratele se intind in pustiu si ele nu inconjoara trupeste ci numai in inchipuire pe celalalt.
    Cel ce doreste nu simte decat tristete la gesturile zilnice care-i aduceau bucurie inainte. El nu mai e preocupat de sine ci de jumatatea androginului sau si pe toate le trece prin filtrul acestei deznadejdi.
     Dorul te inconjoara de tensiune, de intrebari si ganduri, iti arata dimensiunile nefericirii tale actuale raportate la fericirea trecuta cand erai langa cel drag. Dar dorul are si valente pozitive pentru ca-ti umple singuratatea si-ti incalzeste noptile reci. Icoana celui dorit e alaturi de tine mereu si atractia ei e vizibil accentuata. De la distanta dorul filtreaza tot si pastreaza numai semnul plus.
     Dorul te face mai sensibil, te umanizeaza si te invata ce inseamna lacrima. El iti infrange cerbicia si te face mai domol , te apropie insesizabil de idealul la care aspira cu nesat celalalt.
     In dor manifesti trebuinta ca celalalt sa fie langa tine in carne si oase si el sa te simta pe tine asijderea. In dor nu sunt ganduri carnale necurate , e doar dorul de fiinta zamislita de Dumnezeu a celuilalt, pentru ca departarea adauga fior mistic oricarui dor.
    In dor se arata valoarea eterna a persoanei iubite, cea cu care vrei sa fii ca o singura fiinta. Cu cat dorul e mai aprig cu atat imaginea celuilalt e mai idealizata si deci mai plina de duiosie, si cu atat toleranta  ta viitoare creste.
     Dorul scoate la iveala din noi resorturi interioare pozitive, cruciale pentru viitor. In dor, caldura cu care il veghezi pe cel de departe iti incalzeste si tie viata amara, redescoperirea binelui din el te face si pe tine buna, asteptarea lui iti cladeste speranta contopirii viitoare intr-o fiinta in care unul e de fapt celalalt.
  Mi-e atat de dor de tine ca ma doare carnea de pe mine si sufletul mi se zbate neputincios!Mai e putin...