La multi ani, mama!

      Mama mea implineste azi 70 de ani.Vorbind cu ea la telefon i-am auzit vocea bucuroasa , implinita, asezata , cu  modestia unei vieti pe care a fost obligata s-o traiasca si cu bune si cu rele.
     De cate ori merg la casa parintesca revad in fuga imaginea ei de femeie tanara, cu mine abia nascuta in brate: oachesa, semeata, cu parul coafat a la anii 60, imbracata cu rochii invoalte ca si actritele din filmele cu Elvis, cu  talie subtire si picioare zvelte.
    Cand am mai crescut si eram la gradinita , mama ma purta dupa ea  prin alte sate unde avea serviciul .O vad mai matura, de o frumusete asezata si blanda. Imi amintesc de o fotografie in care ea e inconjurata de copii(era educatoare)si una dintre fetite fusese surprinsa in timp ce se uita cu mare drag la mama mea, in timp ce eu ma strambam la fotograf din partea cealalta a grupului. E o imagine care mi-a produs multa vreme gelozie...
    Mai tarziu mi-o amintesc pe mama insarcinata cu fratele meu, robotind prin curte, si pot reface si acum dupa 39 de ani ziua cand  m-am pricopsit c-un fratior. Ca o curiozitate stiu si acum ce culoare avea rochia ei de gravida-grena/bordo.
     La varsta mea seman mult fizic cu mama. Sunt momente cand imbracandu-ma si fardandu-ma pentru anumite evenimente sa-mi amintesc cum stateam cu gura cascata la mama cea atat de cunoscuta de mine , cea comuna si omniprezenta ,care devenea alta cand mergea cu tata la vreo nunta/petrecere.Mi-a ramas in minte obrazul ei usor ridat refacut cochet cu fond de ten , rujul delicat si mirosul fin de parfum care se suprapunea peste mirosul de mama pe care si astazi il are.
    Cand a murit tata mi-a fost frica sa nu i se intample ceva. Plangea neobosita de doua zile si nu intelegeam ce momente mai regreta intr-o viata atat de chinuita. Pe urma am inteles ca-si plangea esecurile, tristetile si neimplinirile pentru care il facea pe el vinovat,isi jelea viata si lungul ei monolog adresat tatei era, de fapt, ultima lor discutie.
    Acum e batrana si nu mai are semetia tineretii sau forta maturitatii.E inchisa in universul ingust al gospodariei, cu televizorul si revistele ei ca auxiliare ale unei vieti lineare, parcursa in treptele date de anotimpuri si vreo durere fizica.Stiu ca e respectata de cei din jurul ei, stiu ca n-a vrut sa plece in satul ei pentru ca i s-a parut o tradare a prietenilor si a meseriei , stiu ca e discreta si are priceperea de-a cultiva in timp prietenii, ca are si acum frusrarile copilului crescut de tata vitreg si ca sufletul i se umple de bucurie cand vorbeste despre rudele paternale.
     Ma gandesc acum amuzata cat de furioasa eram pe ea cand in vara lui 1982 m-a supus unui"supliciu" : am invatat sa gatesc. Tenacitatea ei a invins si marturisesc ca inca gateste mai bine decat mine. Placinta ei cu branza este irepetabila, orice -ar zice alte mamici!
    Au fost multi ani grei pentru ea si pentru mine cand ne-am intalnit numai ca sa facem schimb de nefericiri, au fost perioade cand am simtit ocrotirea ei, e acum o vreme cand , mai inteleapta fiind, incerc sa nu-i repet greselile si sa-i copiez atitudinile. Si , chiar daca mai fac eu pe batoasa in fata ei ,inca mai invat de la ea...