In ritm de vacanta

      

          Cred ca cel mai frumos anotimp pentru mine este vara.  Lancezeala prelungita intr-o stare de semitrezie dar si semisomnolenta, senzatia de implinire totala ca la finalul unui an calendaristic, rasfatul pe care ti-l autoacorzi in semn de iubire neegoista de sine, toate acestea sunt irepetabile.
           Aceeasi pauza de relaxare o regasesc si iarna , dar atmosfera sarbatorilor de sezon cu agitatia gospodinei de a aranja casa ca de sarbatoare, fiorul mistic al momentelor religioase sau reactiile de dezgust la vederea apoplexiilor alimentare la care se dedau unii nu -mi ofera aceeasi relaxare estivala.
          Tot vacante dar nu acelasi tip de relaxare, tot iesirea din ritmul delirant al jobului dar nu acelasi tip de detensionare, tot stat mai mult pe acasa dar altul e soarele de august si alta ninsoarea viscolita din decembrie...Si totusi...ce bine e in vacanta!
          Mi-as lua un an din viata-mi atat de plina si l-as transforma intr-o vacanta atemporala in care sa tai toate cordoanele ombilicale ce ma leaga de cotidianul ultimilor ani. Numai eu si cu mine, o vacanta de introspectie prin prisma oamenilor noi pe care i-as intalni, raportandu-ma la noi mentalitati si filozofii de viata , intalnind noi prieteni in ochii carora m-as reflecta curat , dezgolita de orice meschinarie, reinvatand sa respir, sa gandesc, sa-mi imaginez, sa ma misc, sa-mi descopar frumusetea...
           Si nimeni n-o sa stie de mine, si nimeni n-o sa ma intrebe si n-o sa-mi ceara nimic...Si cand ma voi intoarce, pentru ca o voi face, sa fiu capabila sa deschid orice drum la capatul caruia sa descopar plus infinitul...