Fals tratat de prietenie

    Este o mare si  inutila prostie din partea ta daca incerci sa te faci util celorlalti. Contrar celor spuse de Steinbeck cum ca nu exista fericire mai mare pentru oameni decat sa se faca folositori pentru ceilalti, cultura civica postmoderna ne invata ca e mai bine sa stai relaxat la locul tau si sa-i lasi pe ceilalti sa-si descurce problemele pe care ei insisi si le-au creat.
    Intelepciunea populara spune ca facerea de bine e de fapt un bumerang ce se intoarce cu viteza dubla spre cel care s-a visat salvatorul cuiva. Pentru ca mai devreme sau mai tarziu recunostinta se transforma in repros sau, mai rau, in tradare, iar consecintele interventiei tale le suporti tu, bunule si prostule samaritean, tu  care ai avut pentru 5 minute constiinta faptei bune.
    Nu indemn la egoism sau nepasare, Doamne fereste, dar cred ca e mai sanatos pentru fiecare
 daca s-ar aventura in actiuni de voluntariat al relatiilor umane numai la rugamintea sau dorinta celui/celor in cauza. E ca in povestea cu "dragoste cu sila nu se poate", mai bine stai pe margine si incerci din rasputeri ca lasitatea sau iresponsabilitatea cu care ceilalti isi rezolva problemele lor sa nu te afecteze pe tine. E atitudine de prostie intruchipata sa-ti lasi balta propria viata, interese, evenimente si oportunitati ca sa salvezi tu casnicia/relatia/afacerea cuiva care, dupa ce se vede cu sacii in caruta sa nu-si mai amintesca ce-ai facut decat daca ii reprosezi asta si care iti arunca nepasator si egoist peste umar "da' ce , ma , io n-as fi facut la fel pentru tine?", uitand ca tu niciodata nu l-ai pus intr-o situatie asemanatoare.
    Iar cealalta poveste biblica prin care , asemenea inaintemergatorului divin, sa intorci si celalalt obraz dupa ce primul e deja ferfenita , mi se pare pe langa faptul ca e o inadecvare naiva la vremurile in care traim ,dar si aduce un oarecare risc existential . D-alde Maica Tereza nu se nasc in fiecare zi de joi si camasa personala e mai apropiata decat tricoul cu imaginea edenului din vitrina bisericii.
    Omul e bine "sa-si cultive gradina personala": citesti , iubesti , descoperi natura , ai grija sa-ti cresti o familie frumoasa si sanatoasa moral, iti sadesti si cresti vise, aspiratii, iti conturezi varsta intelectuala si afectiva, iti cultivi spiritul si  cauti armonia cu sine si cu universul. Si indemna-i si pe ceilalti sa faca la fel. Singuri !