Mama de imprumut

       
           In luna mai , pe la mijloc, am avut pentru 4 zile doi copii, unul personal, din dotare de 16 ani si un turc de 17 ani sosit din Izmir intr-un proiect Comenius . Ideea de- a lua un copil strain acasa mi-a venit pe loc , desi recunosc ca de multa vreme ii coceam lui fiu-meu o proba de rezistenta sociala . Intamplarea a facut ca sa gasesc in aceeasi zi copilul disponibil pentru ca o alta familie romana renuntase. Eram atat de incantata ...
         ...incat am uitat cu desavarsire ca in meniul organizat de mine nu trebuia sa se gaseasca porcul...Zis si facut ! Am schimbat tot si am incercat cat am putut mai bine sa-l fac pe Arda sa se simta bine. Am fost atenta la cat mananca, daca-i place, daca il doare ceva, n-am vorbit prea mult cu Dorian in romaneste ca sa nu creada ca avem secrete, l-am dadacit pe-al meu sa -i tina companie, l-am intrebat cate-n luna si in stele astfel ca mesele de seara pe care le luam impreuna se terminau spre miezul noptii.
      I-am oferit numai mancaruri traditionale romanesti (vorba vine, ca stia de pe la ei de pilaf si chiftele), fara fast food-uri orientale, si am cautat insistent cadouri care sa-i aminteasca de noi  . Am apelat la binescunoscutul mit al lui Dracula in care eu personal nu cred , dar turcaletului i-a placut. In ultima seara am descoperit cu stupoare ca el avea voie sa manance si carne de porc deoarece familia lui nu era conservatoare ci destul de europenizata. Si uite asa am ajuns la concluzia ca de multe ori indrazneala te salveaza daca o folosesti la momentul potrivit.
     Imi pare rau pentru stramosii mei ucisi sau jefuiti de stramosii oaspetelui nostru , dar pe cuvant daca am simtit vreo ciuda, cum nici el n-a prididit sa-si ceara scuze ca noi fuseram multa vreme pasalacul alor lui...asta e!
    Iar noaptea de dinaintea plecarii lui a fost memorabila. Era superluna si bravul nostru ienicer era un pic temator si probabil ca atunci ne-am razbunat inaintasii bagand putin spaima in el...in gluma, of course .Sper ca i-a placut la noi,  Dorian mai converseaza cu el pe facebook si a primit o invitatie la el acasa, lucru care m-a bucurat pentru ca mi-ar placea sa-l vad pe fiu-meu mai indraznet si mai globalizator decat am fost eu la anii lui.
     Una peste alta, mi-am descoperit un instinct matern atotcuprinzator,  mi-a placut sa ma interesez de soarta unui copil pe care nu l-am socotit de imprumut ci ca fiind al meu. Cei de la serviciu abia ma asteptau dimineata sa vin si sa le povestesc ce-au mai spus si-au mai facut "copiii"mei. Le placea(cred!)entuziasmul meu si dorinta mea de-a oferi tot unui copil aflat departe de ai lui.
     Reversul? Arda a venit in seara ultima la mine cu un aer firesc si mi-a cerut sfatul asupra hainelor de calatorie. L-am socotit un semn ca a inteles si apreciat grija mea si ca a trecut si el bariera oaspete-gazda. Eram ca si mama lui...