Din ce in ce mai mult observ ca traim intr-o lume a formelor fara fond. Stiu, o sa ziceti ca povestea e veche, dar cat de mult o constientizam cu adevarat?
Par egzamplu, in discutiile cotidiene. Avem opinii despre orice oricand oriunde dar daca le analizam pe-ale noastre si pe-ale celorlalti o sa observam ca sunt superficiale, pline de clisee personale sau din media, discutia se duce inevitabil ca un tavalug spre zone lejere si usor de abordat gen barfa, povestea vietii personale, mondenitati, eventual politica.. .Unde-s argumentele , contraargumentele, unde-i retorica, placerea de a asculta si de a te lasa invaluit de propria teorie? Astazi ne certam iute, orice contraopinie ne jigneste si avem mereu replica de inchis gura celuilalt.
Dar ce parere aveti despre atitudinile de socializare? Zambete contrafacute, discurs de circumstanta , lenea de a gandi, ipocrizii, dulcegaria unor discursuri detasate, politica intrigilor, fatada unui om care stie multe dar nu spune, cultura de "toc-sou", suspiciunea si antipatia spontana daca i s-a demonstrat prostia, astea sunt masti in spatele carora se ascunde hadosenia.
Contopismul e in floare. Noua functionarime a descoperit calculatorul dar nu ca sursa de informatie ci ca pictorul de serviciu. Am vazut dosare , proiecte, hartii oficiale incondeiate ca ouale de Pasti, primesc mereu hartii frumos aranjate, cu chenare si floricele in care sunt greseli de scriere, exprimare agramata, prostii rastalmacite, imbecilitati urmarite pe parcursul facerii lor dar care se finalizeaza in nimicuri .O umflare exagerata a vizualului in dauna continutului.
In incheiere, va dau de veste ca limba de lemn n-a murit, ea traieste prin graiul fiecarui roman care urmareste docil media contemporana.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu