A este alb, mult alb, zapada nesfarsita, coli de examen nescrise, senectutea linistita, nenumarate margarete adunate cu panglica verde a tulpinilor firave, dintii stralucitori si zambitori ai copilului tau, mirarea unui unic ghiocel trezit la viata de-o Dochie vicleana...
E este galben, o mamaliga aburinda in care se reflecta soarele, florile- soarelui ale lui Van Gogh, limonada plina de gheata si savoare, gelozia nu a lui Othello ci a lui Iago, o para zemoasa si lipicioasa, un ceai aburind ademenitor...
O e albastru, este cerul neintrerupt pana la linia orizontului, cicoarea delicata de iunie, rochia Elei, ochii nou-nascutilor sau ai bunicii dinspre mama...
I e rosu, multa pasiune, mirare si bucurie, multa inflacarare, imbratisarea atotcuprinzatoare a fericirii, e plenitudinea amorului, vinul imbietor si buzele sarutate pana la sange, eternitatea palpitand intr-o inima salvatoare...
U e verdele vietii patrunzand pana in crapaturile cele mai fine ale rocii, bobul de grau germinand si scotand la lumina plamada subterana, e forta bruta a naturii care pandeste gafele umane si resusciteaza instinctele ca Bogumil al lui Blaga...
Superb! Ati fost o profesoara de la care am invatat multe si va stimez. Toata stima si respectul de la un fost elev de-al dumneavoastra.
RăspundețiȘtergere