In general, parerea pe care o aveam despre mine era ca nu-mi plac animalele, mai ales cele de casa. Experientele pe care le-am avut de-a lungul timpului cu animalele aciuate pe sau in casa mea mi-au desavarsit aceasta parere. Mai ales cainii mi-au devenit de nesuportat dupa luni de slugarit dupa fundurile lor simpatice.
De ceva vreme, in mediul in care respir au stationat, au murit sau au supravietuit (dupa caz) diferite specii de tarantula, un hamster si serpi . Pe hamsterul Bilutza l-a primit fiul meu cadou de Mos Nicolae si ne-a devenit simpatic pentru ca era foarte mic, dragalas si pentru forma rotunda pe care o lua cand dormea. De aici si supranumele...
Desi initial am crezut ca ideea de-a tine tarantula in casa era o fantasmagorie, m-am trezit colocatara cu una bucata tarantula Green buttle blue care arunca perisori incolori in aerul plin de amenintari pentru ea. M-am plictisit repede de ea, nu facea nimic spectaculos si nici lumina ce cadea peste ea nu-i punea in evidenta culorile frumoase, dealtfel. Ba mai mult , in cea mai geroasa zi din iarna lui 2011 la noi in casa a ajuns o alta tarantula, Geniculata, care a calatorit in conditii vitrege tooocmai dela Iasi si a decedat in cateva ore lasandu-ne cu un cadavru extrem de dragut si delicat pe care l-am pus la expozitie vreo saptamana, dupa care m-am descotorosit de el fara nicio strangere de inima.
Deliberarile colective pentru aducerea unui alt animal s-au suprapus peste ghidusiile lui Bilutza care, intre timp adapostit intr-o cusca speciala, executa niste acrobatii spectaculoase ce se terminau invariabil cu o cadere drept in cap. Si astfel ma trezesc intr-o zi caniculara de vara vecina de apartament cu trei serpi adusi in diferite terarii din capitala. Doua fete si un baiat :cea mica si subtire cat un creion, un corn snake, a capatat numele de Pretty(e frumoasa, are pielea rosie si burta alba, e delicata si iute, agila si nervoasa), cea mare e un boa bej cu maro, cu desene ca frunzele, e calma, ingaduitoare dar te strange binisor ca sa stie ca nu-i dai drumul si raspunde (vorba vine) la numele de zeitate azteca de Zuma, iar cel de-al treilea, nedomesticit pana la capat, e un rat snake galben, de un metru, sperios dar si amenintator in acelasi timp, care iese greu la lumina si nu raspunde nicicum la numele de Billy boy.
Intre timp l-am "insurat"pe Bilutza si l-am dat de suflet sa-l giugiuleasca Ramona si o duce bine merci numarandu-si zilele de batranete, iar serpii au trecut cu greu de o iarna geroasa cum nimeni din arborele lor genealogic n-a pomenit.
Ba mai mult, m-am trezit intr-o zi ca-mi doresc papagal, dar nu orice fel de perus sau nimfa, ci neaparat unul vorbitor ca sa aud si eu o voce de pe corabia lui Noe!
Curios cum se schimba oamenii! Mi-e greu sa ma despart de animalele mele chiar daca trec saptamani pana le ating. M-am obisnuit cu ele, nu ma infricoseaza, le simt desi nu scot niciun sunet, aduc cu ele un aer de departe, de salbaticie, de instincte, de opozitie tacuta dar consecventa la dominatia aparenta a omului...
Atat de cuminti si atat de puternice, animalele sunt langa noi tocmai pentru a ne dovedi ca, desi puternic, omul e atat de slab, desi mare, e atat de mic, ca, desi intelegent, omul poate fi usor dat la o parte de forta naturii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu