Vocale si culori

            A este alb, mult alb, zapada nesfarsita, coli de examen nescrise, senectutea linistita, nenumarate margarete adunate cu panglica verde a tulpinilor firave, dintii stralucitori si zambitori ai copilului tau, mirarea unui unic ghiocel  trezit la viata de-o Dochie vicleana...
           E este galben, o mamaliga aburinda in care se reflecta soarele, florile- soarelui ale lui Van Gogh, limonada plina de gheata si  savoare, gelozia nu a lui Othello ci a lui Iago, o para zemoasa si lipicioasa, un ceai aburind ademenitor...
          O e albastru, este cerul neintrerupt pana la linia orizontului, cicoarea delicata de iunie, rochia Elei, ochii nou-nascutilor sau ai bunicii dinspre mama...
          I e rosu, multa pasiune, mirare si bucurie, multa inflacarare, imbratisarea atotcuprinzatoare a  fericirii, e plenitudinea amorului, vinul imbietor si buzele sarutate pana la sange, eternitatea palpitand intr-o inima salvatoare...
          U e verdele vietii patrunzand pana in crapaturile cele mai fine ale rocii, bobul de grau germinand si scotand la lumina plamada subterana, e forta bruta a naturii care pandeste gafele umane si resusciteaza instinctele ca Bogumil al lui Blaga...
         

Din lumea celor care nu cuvanta

        In general, parerea pe care o aveam despre mine era ca nu-mi plac animalele, mai ales cele de casa. Experientele pe care le-am avut de-a lungul timpului cu animalele aciuate pe sau in casa mea mi-au desavarsit aceasta parere. Mai ales cainii mi-au devenit de nesuportat dupa luni de slugarit dupa fundurile lor simpatice.
        De ceva vreme, in mediul in care respir au stationat, au murit sau au supravietuit (dupa caz) diferite specii de tarantula, un hamster si serpi . Pe hamsterul Bilutza l-a primit fiul meu cadou de Mos Nicolae si ne-a devenit simpatic pentru ca era foarte mic, dragalas si pentru forma rotunda pe care o lua cand dormea. De aici si supranumele...
      Desi initial am crezut ca ideea de-a tine tarantula in casa era o fantasmagorie,  m-am trezit colocatara cu una bucata tarantula Green buttle blue care arunca perisori incolori in aerul plin de amenintari pentru ea. M-am plictisit repede de ea, nu facea nimic spectaculos si nici lumina ce cadea peste ea nu-i punea in evidenta culorile frumoase, dealtfel. Ba mai mult , in cea mai geroasa zi din iarna lui 2011 la noi in casa a ajuns o alta tarantula, Geniculata, care a calatorit in conditii vitrege tooocmai dela Iasi si a decedat in cateva ore lasandu-ne cu un cadavru extrem de dragut si delicat pe care l-am pus la expozitie vreo saptamana,  dupa care m-am descotorosit de el fara nicio strangere de inima.
      Deliberarile colective pentru aducerea unui alt animal s-au suprapus peste ghidusiile lui Bilutza care, intre timp adapostit intr-o cusca speciala, executa niste acrobatii spectaculoase ce se terminau invariabil cu o cadere drept in cap. Si astfel ma trezesc intr-o zi caniculara de vara vecina de apartament cu trei serpi adusi in diferite terarii din capitala. Doua fete si un baiat :cea mica  si subtire cat un creion, un corn snake, a capatat numele de Pretty(e frumoasa, are pielea rosie si burta alba, e delicata si iute, agila si nervoasa), cea mare e un boa bej cu maro, cu desene ca frunzele, e calma, ingaduitoare dar te strange binisor ca sa stie ca nu-i dai drumul si raspunde (vorba vine) la numele de zeitate azteca de Zuma, iar cel de-al treilea, nedomesticit pana la capat, e un rat snake galben, de un metru, sperios dar si amenintator in acelasi timp, care iese greu la lumina  si nu raspunde nicicum la numele de Billy boy.
       Intre timp l-am "insurat"pe Bilutza si l-am dat de suflet sa-l giugiuleasca Ramona si o duce bine merci numarandu-si zilele de batranete, iar serpii au trecut cu greu de o iarna geroasa cum nimeni din arborele lor genealogic n-a pomenit.
        Ba mai mult,  m-am trezit intr-o zi ca-mi doresc papagal, dar nu orice fel de perus sau nimfa, ci neaparat unul vorbitor ca sa aud si eu o voce de pe corabia lui Noe!
       Curios cum se schimba oamenii! Mi-e greu sa ma despart de animalele mele chiar daca trec saptamani pana le ating. M-am obisnuit cu ele, nu ma infricoseaza, le simt desi nu scot niciun sunet, aduc cu ele un aer de departe, de salbaticie, de instincte, de opozitie tacuta dar consecventa la dominatia aparenta a omului...
       Atat de cuminti si atat de puternice, animalele sunt langa noi tocmai pentru a ne dovedi ca, desi puternic, omul e atat de slab, desi mare, e atat de mic, ca, desi intelegent, omul poate fi usor dat la o parte de forta naturii.


     

Flash-uri urbane

       *Sfarsit de iarna...29 februarie.An bisect, deci o zi in plus de trait, de iubit, de urat. Aflu ca demult era obiceiul  ca femeile sa peteasca barbatii . Pana si aici suntem discriminate, acest drept il avem o data la patru ani!
       *Am primit in dar o brosa in forma de ghiocel care imi face o deosebita placere. Parca port in inima si in suflet primavara. Imi place ca atunci cand primesc un dar sa-mi manifest in mod real placerea si observ ca cei care-mi ofera ceva asteapta un cliseu dragalas urmat de o interpretare voit simbolica a darului, astfel incat gestul de a oferi sa para o dovada de profunda afectiune, simpatie. In aceste momente refuz sa intrevad interesele mai mult sau mai putin meschine ce motiveaza totul (si gestul lor de a oferi si al meu de-a primi).
      *Am primit o invitatie" cam" oficiala de-a merge intr-un loc mai simandicos pentru aniversarea Zilei femeii. Lume buna, discursuri ascultate pe jumatate, ochi rotiti peste tot la tinute, la persoane publice ("Nu e nevasta lui...?,  Ba da!, "Asta-i tipa de la tv...?,  Da!). In sfarsit, promisiuni multe, gesturi studiate, conversatii discrete, toate in asteptarea unui moment" inaltator "- cel al mesei. Abia atunci am inteles cuvantul "atarnator". Cucoanele elegante s-au asezat regulamentar la  coada, in directia potrivita, unde cu gesturi sigure asezau felurile de mancare intr-un adevarat Turn Eiffel,  conversatiile s-au micsorat la scuze si urari de apetit sanatos. Ma uitam cum se infuleca la propriu, cum fasoanele elitiste se evaporasera in fata papilelor gustative ce-si cereau impetuos drepturile. .Oameni suntem toti si in egala masura posedam un stomac prin care trec pe langa mancare si ganduri, emotii, decizii nationale... 
      *O alta invitatie, cu aceeasi ocazie, de data aceasta in clasa medie..Lume mai multa,  predominant feminina si feminista deopotriva, cativa masculi rataciti cu scopul precis de-a darui flori si a conduce sarbele. Mancare ca la nunta, dj cu trei ritmuri muzicale(disco-Modern Talking, latino-Michel Telo-Ai se eu te pego, populara-de toate), gospodine infierbantate  puse pe jucat si trait viata din plin, aparte-uri  rare si selecte, prietenii realizate ad-hoc, toate tipurile de barfa de la susoteli la ureche pana la ocheade semnificative catre "victime". Curat paranghelie. nene Iancule!
      *Discutie in autobuz la pranz de 8 martie:
   Soferul( catre o tanara cunoscuta): Si, primisi flori de ziua ta?
   Tanara(usor nervoasa):Da...
   Soferul(insistand):Si unde sunt?
   Ea(mai nervoasa):Le-am aruncat!...
   El(contrariat):Pai de ce?
   Ea(exasperata si  relativ usurata):M-a enervat si l-am batut cu buchetul de flori!
   El(amuzat):Bine i-ai facut!
   Ea(uitandu-se la bratele mele pline de flori):Mda...
       *Cadouri intre colegi de clasa: un baiat le da fetelor alese pentru cadorisire cate un sandwich pretextand ca ele sunt niste mancacioase si le face astfel o placere, ele ii ofera lui o curea pentru pantaloni precizand ca s-au saturat sa-i vada chilotii...
       * Dl Goe postmodernist: ca sa nu mai ramana repetent anul acesta este mutat la un alt liceu...
       In loc de incheiere: e bine ca (mai) traim, nu (mai) conteaza cum. Parol!