RUGA

                      

                                 RUGACIUNE PENTRU LINISTEA SUFLETULUI
 



         DOAMNE, da-mi  CURAJUL  de a schimba lucrurile pe care le pot schimba, PUTEREA  de a accepta lucrurile pe care nu le pot schimba si INTELEPCIUNEA  de a face diferenta dintre ele!                                                                                                                   Amin!

Traitori intr-o lume a specialului

             

                    "Vreau o femeie editie speciala!" fredoneaza  semiimpersonal solistul  de la radio. Consecventa cu care striga in cele patru zari ca nu vrea o femeie oarecare ci una speciala putea sa atraga niste vociferari sau eventual palme de la vreo sufrageta feminista. Norocul lui ca nu-l asculta nimeni si deci nimeni nu se ofuscheaza de cererile lui misogine.
             Si acum , ca sa am un pretext pentru doua momente de meditatie launtrica, urmeaza intrebarea : oferim noi ceva special ca sa avem pretentia ca trebuie sa ni se ofere numai calitatea intai? Si , asa ca o simpla curiozitate, ce facem dupa aceea? Verificam in timp daca ceea ce am asimilat relational/emotional cantareste la fel de mult ca universul nostru oferit de obicei in astfel de situatii? Si periodic cumpanim daca unul a oferit mai mult "ceva special" decat celalalt? Si cum definim acest"special"?
               Hai sa reactualizam repejor cliseele mioritice care ne intereseaza!
               Femeia speciala trebuie sa arate fizic mortal, gen femeie fatala, cu ochi necaprui si neaparat blonda, cu o meserie banoasa ( finante, imobiliare, afaceri cu statul sau angajata in vreo regie autonoma), cu masina buna, noua si ingrijita, cu scoala vietii ce nu lasa loc la entuziasme si lesinuri interbelice, fumatoare si , de ce nu, plina de idei cliseizate auzite de prin cluburi, suete intre fete sau discursurile lui Dan Puric de la Ateneu . Usor misterioasa in ipocrizia prinderii masculului cu cont sau sex-appeale, nefacand eforturi sa para superficiala , avand insa cultura mall-ului si a magazinelor de firma , relationand mai usor la telefon, messeger, email sau chat decat face to face, femeia speciala trebuie sa fi facut cel putin o victima masculina in periplurile ei noctambule. Nuantatul peiorativ"buuuuna"se refera mai degraba la dexteritatile ei din dormitor decat la bunatatea cu care ofera ceva sau la sentimentul matern la care nici nu viseaza... Stiu, sunt rautacioasa. Si un pic invidioasa.
             Sigur va intrebati cum poate sa arate barbatul special. Cam la fel ca perechea lui, de aceea nu ma obosesc sa reformulez. Astept ca sa aud refrenul de la inceput dar cantat de o voce feminina. In orice caz, solistul ce racnea de zor ca vrea o femeie speciala mi s-a parut usor boulean, inclinat catre tristeti metafizice de genul"azi ploua ,deci sunt nefericit", resemnat in fata femeilor speciale care l-au tot abandonat in scurta lui tinerete dar tanjind dupa reteveiele primite de la acestea, bugetar ,cu o cultura de biblioteca de la Jurnalul National, cu parinti care-l vedeau doctor sau inginer si pe care el i-a dezamagit luandu-si o nevasta fara dota. Multumiti? Cel mai multumit sper ca e Kogalniceanu ale carui fiziologii le-am adaptat aci.
             Deci, mai vrea cineva sa fie special?


                       












 

Ferice cel orgolios...

  


                         Grea povara de dus este orgoliul ! Te macina frustrarile si complexele care se dezvolta fara voia ta peste drum de succesele si implinirile tale, musteste in tine nevoia de a arata cum esti cu adevarat si cat de mult ai fost apreciat pentru toate astea in trecut. Ca doar nu ai lucrat singur la statuia egoului personal ! Ani la rand ai avut aplaudacii tai , oameni interesati de propriile planuri sau sentimente ca sa-ti rotunjeasca in bine niste calitati obisnuite. Si ai crescut cu aceasta imagine, si ai avut somn linistit, impacat cu tine, si ti-ai umflat personalitatea ca o basica de sapun transparenta si delicata.
                   Si vine unu' care vrea sa-ti demonstreze contrariul! Cu ce drept? Cu ce interes? De cate ori o va mai face? Trebuie sa reactionezi dur, violent ca sa-i tai entuziasmul de a continua sau ipocrit, pandindu-i urmatoarea miscare?
                  De cate ori in viata ni se spune adevarul in fata si credem ca sunt rautati sau invidii? De cate ori ne gandim mai intens la propriile fapte raportate nu la felul nostru de a fi ci la efectele pe care cei dragi noua le-au suportat? Ne mintim spunandu-ne ca ceilalti deformeaza adevarata noastra fata ca sa ne manipuleze sau sa ne santajeze emotional si nu ne plecam o clipa rabdarea catre adevarul de dincolo de adevarul lor.
                Orgoliul ne tine de cald in zilele in care suntem tristi si neajutorati, in noptile de singuratate si teama, dar tot orgoliul ne indeparteaza de prieteni, de cei cinstiti cu noi, de cei care ne-au fost alaturi neconditionat.
              De la orgoliu la tradare nu e decat o rasuflare, de la orgoliu la nerecunostinta nu e decat un gest, de la orgoliu la dispret nu e decat un gand...Fiecare pre orgoliul lui piere!
                    

In ritm de vacanta

      

          Cred ca cel mai frumos anotimp pentru mine este vara.  Lancezeala prelungita intr-o stare de semitrezie dar si semisomnolenta, senzatia de implinire totala ca la finalul unui an calendaristic, rasfatul pe care ti-l autoacorzi in semn de iubire neegoista de sine, toate acestea sunt irepetabile.
           Aceeasi pauza de relaxare o regasesc si iarna , dar atmosfera sarbatorilor de sezon cu agitatia gospodinei de a aranja casa ca de sarbatoare, fiorul mistic al momentelor religioase sau reactiile de dezgust la vederea apoplexiilor alimentare la care se dedau unii nu -mi ofera aceeasi relaxare estivala.
          Tot vacante dar nu acelasi tip de relaxare, tot iesirea din ritmul delirant al jobului dar nu acelasi tip de detensionare, tot stat mai mult pe acasa dar altul e soarele de august si alta ninsoarea viscolita din decembrie...Si totusi...ce bine e in vacanta!
          Mi-as lua un an din viata-mi atat de plina si l-as transforma intr-o vacanta atemporala in care sa tai toate cordoanele ombilicale ce ma leaga de cotidianul ultimilor ani. Numai eu si cu mine, o vacanta de introspectie prin prisma oamenilor noi pe care i-as intalni, raportandu-ma la noi mentalitati si filozofii de viata , intalnind noi prieteni in ochii carora m-as reflecta curat , dezgolita de orice meschinarie, reinvatand sa respir, sa gandesc, sa-mi imaginez, sa ma misc, sa-mi descopar frumusetea...
           Si nimeni n-o sa stie de mine, si nimeni n-o sa ma intrebe si n-o sa-mi ceara nimic...Si cand ma voi intoarce, pentru ca o voi face, sa fiu capabila sa deschid orice drum la capatul caruia sa descopar plus infinitul...